Semne…

Priveste cerul… prima oara am vazut o poza pe facebook si mi-a placut tare. A doua oara am vazut textul pe un zid cand ma duceam spre cel care facuse poza…. o mica coincidenta … sau un semn….

Am nevoie de semne, de o directie, caci de ceva vreme nu mai vad luminita de la capatul tunelului. Bajbai in intuneric, caut indicii, semne, ma invart in cerc, in colivie, in labirint… inca mai sper…

Mi se intampla de la o vreme sa privesc constant ceasul exact la ora 22.22. Bizar si enervant caci nu intelegeam ce inseamna, ce mi se transmite. M-a luminat un om frumos cu o simpla intrebare: intreaba-te de ce simti nevoia sa vezi doi ? Si am stiut….

Fericirea sta in lucrurile simple, se spune. Suntem fericiti cand iubim, cand ne simtim iubiti, apreciati, cand ne este familia bine si sanatoasa, cand avem prietenii aproape, cand facem bine si ne bucuram de fericirea altora, cand avem pace in suflet si liniste in ganduri, cand ne conectam cu natura si simtim divinitatea si sacralitatea din noi.

Prin nu stiu ce putere tainica, gandurile noastre staruitoare ajung sa se intrupeze. Si credem cu tarie ca daca ne concentram indeajuns, daca invocam destinul, daca suntem destul de pregatiti si buni si blanzi si drepti se va intampla.

Exista destin ? Sau, asa cum spunea cineva, avem in viata jaloane si intre ele avem liber arbitru ? Sau suntem deplin raspunzatori de alegerile noastre ?