Ea este cea
care m-a vrajit, m-a facut ca pentru cateva secunde sa ametesc, sa uit unde
sunt si ce aveam de facut in acel moment magic. Era nespus de frumoasa, emana
prin fiecare por rafinament si eleganta, se distingea de toate celelalte prin
alura aristrocratica, chiar putin aroganta.
I-am
remarcat din primul moment pielea: avea o stralucire aparte, era supla si
matasoasa, ferma si delicata, intr-un cuvant era perfecta. As fi putut-o usor
compara cu un sarpe alunecand alene prin iarba uda de roua diminetii, cu solzii
stralucindu-i in soarele molatec.
Imi imaginam
cum as fi atins-o ca din greseala pentru prima oara, doar ca sa-i simt textura.
Mai tarziu, cum i-as fi adorat fiecare centimetru de piele, fiecare mica cuta
care s-ar fi ivit la orice miscare brusca, cum mi-as fi dorit-o mereu aproape,
doar a mea si a atingerii mele.
Mai apoi
i-am remarcat mirosul. Proaspat, o adiere placuta de nou, de neinceput, de
puritate. Mi-o inchipuiam strans lipita de pieptul meu, inconjurata de bratele mele,
as fi adulmecat-o aproape imperceptibil,as fi mangaiat-o delicat de teama sa nu
ii alterez ceva din perfectiunea cu care era inzestrata.
Purta albastru pentru ca, fara
indoiala, era culoarea care ii venea cel mai bine. Un imprimeu cu flori portocalii
ii impodobea vesmantul ce o facea sa para intruchiparea primaverii. O curea
subtire era petrecuta alene si parca neglijent peste mijlocul ei, subliniindu-i
feminitatea.
Adia un vanticel cald si razele
soarelui pareau sa o imbratiseze. Petale de flori aduse de vantul razlet se
rataceau pe langa ea si odata cu ele un future multicolor atras probabil de
imprimeul cu flori i se aseza cu batai rapide de aripi pe vesmant. Si acum
parea ca rochia intruchipeaza cerul albastru ce cuprinde o lume cu flori si fluturi
ireal de frumoasa.
Ma amuzam déjà
inchipuindu-mi-o agatata de bratul meu, asa fragila si delicata cum era, calatorind
in pas saltat alaturi de mine. Si vedeam déjà cu ochii mintii invidia in
privirile celorlalti, vedeam capetele intoarse si expresia ce se putea citi pe fata
tuturor: you lucky … !
Mandria mi
se putea citi deja pe chip, eram fericirea intrucipata, stiam ca implinirea va
veni odata cu ea. Mai lipsea un singur lucru: trebuia sa fie a mea.
M-am
apropiat timid si am intrebat-o: cum te numesti ? Si in acel moment am vazut un
ecuson pe care statea scris: Aretha
!
http://www.ilux.ro/geanta-aretha-piele-naturala
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu