vineri, 28 martie 2014

The day The Hope suddenly died

?
Deci ce faci cand karma,zodacul, universul, planetele, energiile care te calauzesc si ce-o mai fi pe lumea asta isi baga picioarele in pantofi mult prea stramti si se razbuna pe tine pentru suferinta lor ? Si tu te simti atat de mic si neinsemnat si te-ai revolta si ti-ai dori sa poti macar acuza pe cineva pentru ce ti se intampla. Clocotesti in suc propriu si n-ai solutii, n-ai motive, n-ai pe cineva palpabil pe care sa-l inghesui sau pe umarul caruia macar sa plangi cu naduf…E resemnarea unicul raspuns ? E somnul unicul univers in care te mai simti in siguranta, linistit si poate fericit ? Unde te-ai putea refugia ca sa scapi de mania destinului ? Ce ai putea face ca sa schimbi ceva ? Ce ai facut gresit de ti se intampla lucrurile la maniera asta ? Ai mii de intrebari fara raspuns si fara interlocutor. Caci cui ai putea adresa intrebari despre coincidente nefericite, intamplari stupide si dezamagiri imprevizibile ? Unde-i biroul de reclamatii in cazurile astea ? Cui adresezi epistola, pe cine tragi la raspundere ? Ce faci cu furia acumulata pe care o simti ca pe un bagaj greu, a carui greutate te istoveste zi de zi din ce in ce mai tare ? Te simti neputincios…n-ai arme cu care sa lupti si mai ales nu ai adversari… iti pare ca pana si Don Quijote era cu un pas in fata ta in lupta contra morilor de vant…
Sufletul e casant si iti imaginezi déjà cum se va face tandari cand va atinge gresia rece. Nu, nu e nimeni care sa-l prinda, nu ai plasa de siguranta, nici lucruri moi si pufoase pe care sa se sprijine in cadere. Cat amar, cata durere surda, cat negru, cat vid…unde a disparut lumina, unde-i speranta, unde-i luminita de la capatul tunelului ? Ai uitat ce  e optimismul, definitia norocului sau imaginea sperantei. Sunt lucruri in care nu mai crezi, pe care nu vrei sa le dispretuiesti dar care pentru tine nu mai au valoare. Esti pustiu si gol, esti al nimanui, te afunzi in deznadejde. Ajungi la un punct in care nici nu mai conteaza “de ce”. Si realizezi ca indiferenta este de fapt moartea fiintei. Cand se stinge speranta se stinge si lumina. Cat rezisti in intuneric ?

2 comentarii:

  1. Rezisti, iti zgarie ochii, te acopera, te darama totusi rezisti cumva desi tu esti setata pemodul "sa se deschida pamantul si sa dispar". Si-ntr-o zi cred ca afli niste raspunsuri pe care ai fi vrut sa le stii mai inainte.
    Vorbeam doar din experienta...

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe principiul "ce nu te omoara te face mai puternic ? " Of...zambesc amar acum dar am credinta ca vor veni si zambete mai calde...

    RăspundețiȘtergere